Se afișează postările cu eticheta Puterea minții. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Puterea minții. Afișați toate postările

luni, 9 ianuarie 2017

Cimatica - nimic nu e ce pare a fi + documentar (RO)




CIMATICA – NIMIC NU E CE PARE A FI

Noi nu suntem ființe umane care trăiesc o experiență spirituală, ci ființe spirituale care trăiesc o experiență umană. Pierre Teilhard de Chardin

Ca să înțelegem cum funcționează realitatea la nivelele ei fundamentale, trebuie să studiem mai întâi relația dintre tărâmul fizic și cel metafizic și să înțelegem cum lucrează acestea. Trebuie, de asemenea, să studiem mecanica, pentru că aceasta se află în spatele energiei, pe care o organizează în coduri, modele și structuri, permițându-i să se manifeste în lucrurile materiale. Dar înainte de a analiza felul în care conștiința și gândul pot să creeze și să schimbe realitatea, să vedem ce sunt conștiința și gândul.

miercuri, 19 octombrie 2016

Puterea subconștientului tău + documentar (RO)




PUTEREA SUBCONȘTIENTULUI TĂU

Omule, tu faci minuni fără să știi și nu cunoști puterea formidabilă a gândirii tale. Să știi că tot ce închipuiești este realizabil și se face direct proporțional cu încrederea ta. Tudor Arghezi

Ceea ce există deja în tine se află pretutindeni, ceea ce nu există în tine nu se află nicăieri. Toate comorile Universului sunt înlăuntrul tău. Caută în tine însuţi puterea sau răspunsul la care aspiri, pe care inima ta le doreşte şi, direct proporţional cu credinţa ta, vei primi ceea ce vrei.

luni, 9 mai 2016

ADN - activare, vindecare și iluminare


ADN - ACTIVARE, VINDECARE ȘI ILUMINARE

Totul este energie. Einstein a stabilit definitiv acest lucru prin faimoasa lui teoremă E=MC², care demonstrează schimbul dintre energie şi materie. În ceea ce priveşte materia, Einstein a remarcat: „Ne-am înşelat cu toţii. Ceea ce credeam a fi materie, nu este decât energie, cu vibraţie suficient de joasă pentru a fi percepută de simţuri. Materia ca atare nici nu există”. Ca argument, acest adevăr validat acum de fizica cuantică era cunoscut de vechii hinduşi atunci când făceau referiri la termenul de maya, însemnând iluzia, deseori confundată cu realitatea. Energia (inclusiv materia) e simplă conştienţă şi invers.

Conceptul că totul este energie sau conştienţă are o legătură directă cu biologia umană. Vechea perspectivă materialistă, care priveşte corpul uman ca pe o maşinărie ce funcţionează pe bază de energie, dar are o existenţă cumva separată de ea, cedează teren evidenţei de necontestat că suntem şi manifestări ale energiei conştiente. Modelul holografic descrie aşa-zisul univers fizic ca o interferenţă a frecvenţelor electromagnetice, care au ca rezultat proiecţia iluziilor şovăielnice pe care le avem despre noi şi univers. În una dintre cărţile clasice despre vindecarea energetică, Medicina vibraţională, dr. Richard Gerber concluzionează că materia, inclusiv celula umană, este de fapt „lumină solidificată”. Cercetătorul de frunte în domeniul vindecării, dr. Leonard Horowitz, ajunge exact la aceeaşi concluzie, afirmând fără echivoc în cartea ADN - piraţii spiralei secrete că oamenii sunt „lumină cristalizată şi precipitată”. Demonstraţia sa vine în acord nu numai cu modelul holografic şi cercetările recente ruseşti despre energia de torsiune, dar şi cu descoperirile fizicii cuantice, care au demonstrat că lumina (la fel ca şi ADN-ul) are capacitatea de a transporta şi memora date.

Lumina ca informaţie este o noţiune veche, inclusă în diferite modele ale geometriei sacre. Unii au sugerat că îngerii, adesea descrişi ca mesageri divini, sunt în realitate unghiuri sau raze de lumină care convertesc informaţia în „inspiraţie” provenită de la o sursă celestă. Această concepţie, extinsă asupra luminii ca formă de conştienţă, stă la baza viziunii toltece asupra lumii a lui Don Miguel Ruiz, doctor în medicină, şaman şi autor al best-seller-ului Cele patru convenţii.

Noi cercetări în neurologie indică faptul că fenomenala capacitate a creierului uman, operând chiar și sub 10% din capacitate, este o rezultantă nu numai a biochimiei, ci şi a impresionantei abilităţi de a funcţiona ca o arhivă holografică de stocat date şi ca sistem de redare (unitate de hard) ce utilizează diferite unghiuri de lumină pentru a citi informaţia (software). Acest lucru atrage după sine analogia dintre creierul uman şi un biocomputer holografic super-sofisticat, care operează pe baza frecvenţelor electromagnetice, demonstrând funcţionarea similară a ADN-ului. Se consideră astfel că biologia umană are o natură electromagnetică. După cum a observat dr. Deepak Chopra, celulele umane, departe de fi simple recipiente funcţionale, ele sunt câmpuri electromagnetice saturate, cu posibilităţi şi potenţial.

Frecvenţele electromagnetice pot fi observate clar în aura umană. În prezent, este general acceptat faptul că oamenii posedă o aură detectabilă. Cu câțiva zeci de ani în urmă, fotografia Kirlian a surprins în jurul corpului un halou iridiscent. Recent, dr. Valerie Hunt, profesoară la Universitatea UCLA şi autoare a cărţii Mintea infinită, certifică faptul că ştiinţa vibraţiilor conştienţei a măsurat efectiv aura umană cu un aparat EEG. 

La începutul secolului XX s-a emis teoria despre compunerea aurei din diferite benzi de frecvenţă electromagnetică, numite câmpuri aurice, care guvernează aspectele distincte ale biologiei, psihologiei şi spiritualităţii umane. Fiecărui câmp electromagnetic îi corespunde o dimensiune specifică, cu care se află în interacţiune. Ansamblul câmpurilor electromagnetice poate fi asemănat cu o matrice geometrică, un fel de „scară a lui Iacob” ce permite accesul către domenii de frecvenţă din ce în ce mai subtile. Această lărgire a percepţiei până la cuprinderea întregului spectru al câmpurilor aurice şi al chakrelor corespondente este ceea ce înseamnă a deveni „multidimensionali”.

Conform lui Gregg Braden în cartea Codul lui Dumnezeu, străvechiul nume ebraic din 4 litere pentru Dumnezeu reprezintă de fapt codul ADN bazat pe compoziţia chimică a codului genetic. „Aplicând această descoperire limbajului vieţii, scrie Braden, simbolurile elementelor familiare hidrogen, azot, oxigen şi carbon pot fi înlocuite cu literele cheie, codul vieții fiind astfel transformat în cuvintele unui mesaj etern, citit în felul următor: Dumnezeul/Etern din corp. Dacă Dumnezeu se află într-adevăr în corp, iar din perspectivă evoluţionistă conştiinţa şi fiziologia sunt interdependente, atunci trebuie să ţinem cont că această conştienţă divină este accesibilă fizic.

Unul dintre aspectele şocante ale ADN-ului este procentul mic de 10% (sau de 3%, după unii), activ la majoritatea oamenilor. Restul a fost etichetat de ştiinţă ca „deşeu”. E interesant faptul că acest procent activ de maximum 10% este egal cu procentul în care ne utilizăm capacitatea creierului. Şi mai incitant este că, potrivit unui recent model ştiinţific, teoria string-urilor, mai puţin de 10% din materia universului este vizibilă. Celelalte 90 de procente sunt numite „materie întunecată”, care ar putea foarte bine să existe în alte dimensiuni.

E oare posibil ca porţiunea de „deşeu” din ADN să conţină un potenţial transformator? Ar putea el să activeze cumva partea nefolosită a creierelor noastre? E posibil ca această activare a creierului să realizeze deşteptarea facultăţilor noastre de percepţie divină, îngăduindu-ne să avansăm pe scara multidimensională a câmpurilor noastre electromagnetice, având experienţa procentului invizibil de 90% din Univers? Potrivit preceptului validat de timp „precum sus, așa și jos”, trezirea acestor facultăţi în tot mai mulţi oameni, în special în copiii cu înzestrări deosebite, ar putea avea vreo legătură cu intensificarea super-luminii emanate din Centrul Galactic? Mulţi cred că răspunsul la aceste întrebări este un DA categoric. Potrivit autorului William Henry, „Fizicienii au convenit că un ocean vast de chintesenţe, invizibil telescoapelor noastre, înconjoară galaxiile vizibile. Dacă au dreptate, această materie întunecată, care se compune din ceea ce noi credem că se află departe, în spaţiu este prezentă şi aici, printre noi, iar aceasta atrage după sine presupunerea că o parte de 9/10 din noi reprezintă o necunoscută.

Braden, care şi-a început cariera ca geolog, a fost unul dintre primii observatori ai comunităţii ştiinţifice care a teoretizat (pe baza schimbărilor observabile) că planetei noastre îi creşte frecvenţa vibraţională, care va activa în final potenţialul adormit al ADN-ului. După cum a arătat în cartea sa, Trezirea la punctul zero, această activare evolutivă sau iniţiere colectivă se referă la creşterea frecvenţei vibraţiei armonice a Pământului, cunoscută sub numele de frecvenţa Schumann. Deşi este un subiect controversat în lumea ştiinţifică, unii cercetători cred că un anume aspect înalt vibraţional al Pământului se află în continuă evoluţie. Probabil că noi date vor ajuta la înţelegerea colectivă a acestor aspecte. Braden argumentează faptul că ipotetica creştere a frecvenţei, care s-ar putea să aibă legătură cu densitatea sau strălucirea „informaţiei luminoase” derivată din intensa activitate celestă, va avea ca rezultat formarea de noi combinaţii de aminoacizi şi, în esenţă, de noi combinaţii ADN. Din perspectiva geneticii, pare hazardată afirmaţia că specia umană evoluează într-o formă nouă. Nu e nici pe departe ciudat, cum ar părea la prima vedere, dacă ţinem cont de capacitatea de învăţare şi de adaptabilitatea spectaculoasă a ADN-ului. În unele cazuri recente, sintagma biologie cuantică a apărut ca reacţie la evidenţierea, chipurile tăinuită, a dovezilor despre activarea celui de-al treilea strat de ADN uman, sub formă de triplu helix.

Referitor la posibilitatea apariţiei unui nou genotip uman, Judith Bluestone Polich scrie în Reîntoarcerea copiilor luminii despre „codurile pentru trezirea moştenirii noastre ancestrale – adică a luminii interioare – ce zac undeva ascunse în structura ADN-ului: „Noua conştienţă colectivă evoluează o dată cu revenirea individuală a memoriei despre fiinţele care suntem. De îndată ce această revizuire va atinge masa critică, se va declanşa un salt cuantic evolutiv al noii specii umane, care este îndelung aşteptată şi înzestra - specia umană spirituală, cunoscută de civilizaţiile ancestrale sub numele de copii ai luminii”.

Referitor la subiectul apariţiei unui nou genotip uman, Bluestone Polich scrie: „Codurile trezirii la moştenirea noastră ancestrală – cu alte cuvinte, lumina interioară – ar putea fi ascunse în interiorul structurii ADN-ului”. Noua conştienţă se naşte pe măsură ce indivizii îşi recapătă amintirea despre fiinţa pe care o reprezintă. O dată cu atingerea nivelului critic al masei revizioniştilor, se va declanşa un salt evolutiv cuantic al speciei umane, ducând la apariţia mult-aşteptatului şi înzestratului model de uman spiritual, amintit de culturile antice drept copilul luminii.

Toate fiinţele vii emit lumină. Anticipând ultimele cercetări ruseşti din domeniul „geneticii undelor”, în 1920, un alt om de ştiinţă rus, Alexander Gurvich, a lansat în premieră conceptul de emisie a frecvenţelor de lumină prin intermediul „razelor mitogene” din celulele umane. Cam în aceeaşi perioadă, în Germania, Marco Bischof a publicat un material convingător, intitulat Biofotonii - lumina din celulele noastre. Prin 1974, teoria biofotonilor, emisă de savantul german Fritz-Albert Popp (biofizician la Universitatea Marburg) a confirmat ipoteza despre mitogenie, demonstrând că ADN-ul generează bioluminiscenţă. Teoria lui Popp a fost confirmată de Herbert Froelich şi de laureatul Nobel Ilya Prigogine.

În cercurile de biologie se acordă tot mai multă atenţie sistemului numit „comunicaţie cu lumină biofotonică”, esenţial în multe dintre procesele de autoreglare specifice organismelor vii. Holograma celulară corespondentă a sistemului nervos, această reţea de comunicaţie sofisticată care utilizează lumina la transferul de date, operează mult mai rapid decât sistemul nervos fizic și poate fi considerată un biocomputer cuantic în timp real (execută mai multe task-uri paralele în acelaşi timp), ceea ce permite stabilirea unei interfeţe electromagnetice directe cu mediul ambiant al individului.

Teoria rezonanţei morfice emisă de biologul Rupert Sheldrake referitor la bioluminiscenţa celulară sugerează că acest fenomen este atât personalizat, cât şi transpersonal. Cu alte cuvinte, se pare că nu doar individul uman este implantat cu receptori şi emiţători ADN, ci întreaga noastră specie este, din punct de vedere morfogenetic, organizată sub formă de reţea, exact la fel cum celulele individuale formează o entitate biologică mai extinsă - umanitatea. Această aserţiune a fost dezvoltată de o echipă de cercetători ruşi din domeniului geneticii, condusă de dr. Peter Gariaev, ale cărei descoperiri nu fac doar analogia dintre ADN şi un biocomputer holografic, ci se referă direct la un „internet biologic”, care leagă toate fiinţele umane. Multe dintre tradiţiile înţelepciunii antice se bazează pe concepte similare de percepţie a universului ca pe o fiinţă globală, inteligentă, asemănătoare unui organism biologic.

„Învăţăturile orientale ne spun că lumina vie este codificată în interiorul formei noastre”, afirmă Polich. „Conceptul străvechi despre macrocosmos văzut ca un microcosmos ne spune că lumina divină înaltă este reflectată în corpul uman. Cu alte cuvinte, umanul spiritual are codificat în sine o amprentă genetică divină”. Acest model divin, pe care Polich îl numea Adam Kadmon, potrivit tradiţiei cabalei, se mai numeşte şi corp de lumină. Corpul de lumină nu este un concept ezoteric, ci o realitate biologică, ce a dat naştere noii biochimii spirituale şi geneticii care admite încorporarea luminii depline, conştienţei unitare, la nivelul fiecărei celule a corpului.

Corpul de lumină începe să se manifeste atunci când codurile adormite ale ADN-ului sunt reactivate de energiile de torsiune, în special de undele sonore şi luminoase de vibraţie înaltă, astfel încât celulele noastre încep să recunoască lumina ca pe o sursă de energie şi s-o metabolizeze, asemenea plantelor în procesul de fotosinteză. Printre multe alte avantaje, această evoluţie celulară este responsabilă de creşterea semnificativă a metabolismului celular, ajutând la detoxifiere, rehidratare şi, în ultimă instanţă, la regenerarea corpului. În acest proces de transformare profundă, cristalele lichide din celule evoluează de la structura primitivă, cubică sau hexagonală, din ţesuturile umane obişnuite, la ceea ce am numit tetrahedroane stelare. Această modificare structurală este extrem de consecventă. Unghiurile legăturilor hidrogenate din moleculele de apă se măresc şi devin tetrahedroane intercalate, astfel încât ele pot susţine mai multă lumină sau energie fotonică, rezultată parţial din însăşi expansionarea legăturilor hidrogenate. Aceste structuri, ce formează o matrice lichidă a noului sânge şi ţesuturi, seamănă cu steaua tridimensională a lui David sau cu merkabele moleculare.

Merkabah este un vechi concept din cabală, care înseamnă „vehicul de lumină”. Acest lucru explică confuzia creată adesea în jurul conceptului merkabah, considerată a fi un fel de navetă spaţială. Ironia face ca merkabah să fie într-adevăr o formă de vehicul spaţial, însă este vorba despre corpul individual de lumină, activat genetic. După Barbara Marciniak, merkabah simbolizează fiinţa umană complet eliberată. Corpul de lumină este corpul care a trecut prin mutaţia totală a speciei. El poate jongla cu realităţile prin schimbarea perspectivei de conştienţă, la fel cum sunt schimbate canalele TV cu telecomanda. Similar, Taschira Tachi-ren, în lucrarea Ce este corpul de lumină, descrie merkabah ca pe o structură cristalină luminoasă, ce permite transcenderea spaţiului, timpului, dimensiunilor şi integrarea lor în totalitatea sinelui”.

Corpul de lumină rezultă din şi operează prin întruparea luminii sau a conştienţei înalte. El reprezintă rezultatul natural al evoluţiei spre iluminare, care are loc, după multe indicii, la scară planetară. Din această perspectivă, poate că nu există un fenomen de ascensiune, ci mai curând o descindere a luminii în formă fizică. Corpul de lumină poate fi literalmente acea navetă spaţială care ne permite călătoria spre stele. Tachi-ren vede evoluţia corpului de lumină ca pe un element în cadrul unui proces mult mai extins, prin care toate planurile şi dimensiunile revin înapoi la sursa acestui univers, iar acesta, la rândul lui, se contopeşte cu alte sisteme-sursă şi tot aşa, până la contopirea lor în Unic. Oricum am defini reîntoarcerea acasă, corpul de lumină este vehiculul care duce acolo.



vineri, 6 mai 2016

Biologia iluminării + documentar (RO)




BIOLOGIA ILUMINĂRII


Evoluţia de la conştienţa umană la cea divină implică existenţa dualităţii moştenire karmică/boală, la nivel celular şi atomic. Multe dintre miile de referiri la aşa-zisele vindecări miraculoase demonstrează impactul conştienţei asupra stării de bine fizic, emoţional, mental şi spiritual. Medicina care tratează ansamblul minte-corp, fiind suficient de validată pentru a fi predată în şcolile actuale de medicină, oferă dovezi suplimentare despre abilitatea noastră de a ne vindeca singuri. Mergând mai departe, cercetările biologului molecular Bruce Lipton arată faptul că oamenii îşi pot modifica singuri ADN-ul şi pot depăşi riscul unor boli incurabile prin simpla modificare a stării de conştienţă.

Deepak Chopra a remarcat că „există o profundă asemănare între gând şi foton”. Un foton este o particulă sau o cuantă de energie sau radiaţie electromagnetică. El presupune că există o legătură între gând şi lumină. În multe dintre tradiţiile şamanice, gândul (intenţia) este considerat o formă sau o funcţie a luminii de dimensiune înaltă. Mintea este „o energie a iluminării, generatoare de impuls pentru apariţia unei idei sau forme gând ce se transmite sau recepţionează” scria Alice Bailey. Energia minţii poate materializa pe baza unei raze de lumină. Urmărind firul acestei raţiuni, ne putem imagina că suntem nu doar „lumină condensată în forme” (pentru a-l cita pe dr. Richard Gerber) ci şi „forme-gând materializate”.

A privi corpul uman ca pe o formă-gând condensată în materie pare bizar la prima vedere dar, într-o ultimă analiză, ajunge să fie profund înălţător. Specialişti în fizica cuantică au demonstrat în repetate rânduri că un savant influenţează rezultatul unui experiment prin simpla lui observare, constatare unanim acceptată de comunităţile ştiinţifice sub numele de Principiul Heisenberg al incertitudinii. Şi mai uimitoare este descoperirea care revoluţionează o paradigmă, scoţând în evidenţă dualitatea particulă-undă: probabilitatea ca un om de ştiinţă să creeze efectiv particulele cuantice observate, care în stadiul preexistent observării păreau să existe doar sub formă ondulatorie. Din această informaţie transpare un adevăr fundamental: conştienţa creează. Ca fiinţe umane dăruite cu liber arbitru, ne putem folosi puterea conştienţei pentru a ne re-crea realitatea cu un corp, minte şi spirit eliberate de boală, dar fără a ne limita la atât. Am subliniat cuvântul a re-crea deoarece, în mod evident, deja suntem locuitorii unei creaţii. Lumea, aşa cum o cunoaştem, se bazează pe o conştienţă duală, care se consideră separată de rest, inclusiv de întreg sau de Mintea lui Dumnezeu, cea care a dat naştere universului atât de des experimentat de oameni sub forma unui câmp de bătălie dintre bine şi rău, lumină şi întuneric, greşit şi corect, noi şi ceilalţi.

Dualitatea nu este însă o simplă filozofie; este şi o stare fizică de bine. Atomii care stau la baza alcătuirii celulelor noastre sunt încărcaţi cu sarcini pozitive şi negative, a căror opoziţie susţine structurile anumitor forme de viaţă. Bruce Lipton a ales fraza „biologia conştienţei” pentru a sintetiza ideea revoluţionară că organismele vii, inclusiv oamenii, ar fi de fapt forme-gând maleabile şi nu doar formaţiuni apărute empiric. Cu alte cuvinte, dintr-o perspectivă cuantică, noi suntem în esenţă nişte unde a căror coerenţă generează particule printr-un act de conştienţă. Modificându-ne nivelul de conştienţă, ne schimbăm atât forma, cât şi funcţiile fizice.

Vindecarea presupune refacerea întregului. Vindecarea duce la unitate şi iluminare şi implică o acordare care în acest context ar trebui citită ca „menită întregirii”. Într-o lume în care gândul creează şi biologia este un produs al conştienţei (şi nu invers) mintea capătă puterea de a crea o nouă biologie, una care nu se mai bazează pe dualitate, ci pe principiile unităţii şi armoniei.

Iluminarea înseamnă înălţarea conştiinţei şi umplerea cu lumină a sufletului, până la punctul de a deveni lumina însăşi. Adevărata iluminare urmează calea măiestriei individuale conştiente care, prin definiţie, are ca rezultat crearea unui corp de lumină stabilizat. Corpul de lumină sau corpul sufletesc este un vehicul fizic echilibrat şi armonios „trinitar”, care a depăşit dualitatea, karma şi boala de la nivelele celulare şi atomice. Putem conceptualiza actuala tranziţie evolutivă a ADN-ului speciei noastre ca pe o trecere de la „sistemul de operare” în cod binar la unul „trinitar” bazat pe energetica unui tetrahedron triplu suprapus. Am putea merge chiar mai departe, afirmând că oamenii evoluează de la biologie la „triologie”. În această perspectivă, este foarte interesant faptul că unele comunităţi ştiinţifice alternative au făcut aluzii referitoare la cercetări asupra spiralei a treia din ADN, a cărei activare a fost observată la mulţi oameni.

Un mod de a înţelege metamorfozarea unei fiziologii unificate pe bază de lumină este observarea particulei cuantice cunoscută sub numele de pozitron. Acesta este compus dintr-un electron cu sarcină negativă şi un pozitron cu sarcină pozitivă. Pozitronul este un exemplu perfect de dualitate. El oferă un minunat exemplu de creaţie a corpului de lumină. De vreme ce electronii şi pozitronii sunt particule de semn opus, după combinarea lor în pozitron se anulează imediat reciproc şi se divid în două cuante de lumină (fotoni). Astfel, dintr-un dualism preexistent e creat un al treilea element, stabil şi unificat, care nu este nici pozitiv nici negativ.

Electronul fiind unitatea de bază a activării, adică a vieţii, declanşează transmutarea pozitronului, adică karma. Contrar concepţiei populare, karma n-are nimic de-a face cu pedeapsa şi răsplata. Există ca o componentă a sistemului de operare binar, specific universului nostru holografic, cu scopul de a ne învăţa responsabilitatea pentru propriile creaţii - iar totalitatea lucrurilor a căror experienţă o trăim sunt propriile noastre creaţii. Dacă creaţiile ajung să fie discordante în raport cu Sursa, ele se manifestă sub forma dizarmoniei numită boală. Este un proces care se aplică nu numai indivizilor, ci şi unor întregi civilizaţii. În ambele cazuri, boala, considerată a fi o criză, serveşte simultan ca stimul pentru transformare şi transcendenţă.

Pe măsură ce ne ridicăm nivelul de conştienţă şi ne activăm corpul de lumină, realizăm că suntem propriii creatori, creaţi sau autocreaţi după chipul şi asemănarea unicului Creator. Într-adevăr, deoarece într-o hologramă partea conţine întregul, noi suntem unicul Creator. Învăţând această lecţie, ne întoarcem la unitatea de conştienţă, stăpânind fizicalitatea. Cu alte cuvinte, realizăm iluminarea o dată cu descinderea luminii sufletului într-un corp sufletesc sau divin, vindecat de dualitate şi eliberat din ciclul instrucţiei karmice.

În zilele noastre există diferite tehnici de înlesnire a adaptării la noi forme de gândire şi la structurile biologice corespondente lor, denumite „forme-gând”. De-a lungul secolelor, au fost dezvoltate mai multe modalităţi de a ajuta evoluţia omului spiritual (Potirul sacru – Holy Grail) care există în fiecare din noi sub formă de potenţial genetic. Un exemplu excelent din antichitate este alchimia. Etimologic, termenul provine din limba arabă – al khame (întunecimea) şi poate fi definit ca ştiinţa de a crea lumină din întuneric. Scopul real al alchimiei nu este de a transforma plumbul în aur, ci biologia umană într-o fiziologie a luminii de aur. Cu alte cuvinte, obiectivul primordial al alchimiei este iluminarea bio-spirituală sau crearea a ceea ce s-a numit corp de lumină. În ultima vreme apar tot mai multe tehnici pentru activarea corpului de lumină.

După cum arată Gregg Braden în Codul lui Dumnezeu, ADN-ul, prin natura lui preponderent sacră, poate constitui un principiu unificator pentru umanitate, capabil să aducă pace şi armonie unei populaţii planetare ce trebuie să decidă între a sucomba în faţa crizei sau a accepta ocazia unei schimbări, anume că ne putem activa ADN-ul pentru a ne extinde perspectivele asupra lumii, iar în acest proces, evoluţia unei biologii fondate pe o conştienţă unitară este un adevărat dar divin la o răscruce istorică în care, pentru a o cita pe Barbara M. Hubbard, „trebuie să alegem între o evoluţie conştientă şi dispariţia, prin folosirea greşită a puterilor noastre”.

Metoda regeneticii tratează un set de trei activări integrate ale ADN-ului care formează împreună precondiţionarea ener-genetică pentru evoluţia corpului de lumină. Prima, potenţarea, activează ADN-ul pentru a recabla câmpurile electromagnetice ale corpului, resetând tiparul bioenergetic uman sub forma unui circuit infinit, bazat pe numărul alchimic transformator 8. ADN-ul a fost comparat cu o antenă de legătură a umanităţii cu Sursa, a cărei capacitate de recepţie poate fi ecranată de toxicitate şi traume. Potenţarea activează ADN-ul, pentru a declanşa eliminarea acestei toxicităţi şi traume, stabilind o conexiune mai clară, printr-o mai bună rezonanţă cu frecvenţa iubirii necondiţionate, emanată sub forma unor spirale de sunet şi intenţie (lumină) emanate din dimensiunile înalte ale Soarelui vindecător din Centrul galactic. Potenţarea acordează ADN-ul la energia primară de torsiune a Sursei.

Ca investigator al mitologiei, William Henry ne aminteşte că „Soarele vindecător răsare în noi numai atunci când ne aliniem în echilibru cu energiile sale... Concepând prezenţa acestor energii vindecătoare ne putem acorda la ele. Putem realiza orice concepem”. Aş mai adăuga că plasarea noastră în echilibru cu Soarele vindecător nu se poate face doar prin simpla contemplare interioară, ci mai întâi şi mai ales prin adoptarea unei atitudini de iubire necondiţionată.

Boala prin care mi-a fost inspirată metoda regeneticii are legătură cu sindromul oboselii cronice, sensibilitatea la chimicale şi fibromialgia, şi a fost agravată de toxicitate şi traume în urma unei serii de hepatite şi vaccinuri contra febrei galbene primite în primăvara anului 1995. După ani de suferinţă şi de testare a unor terapii costisitoare şi ineficiente, ideea salvatoare mi-a venit după ce am realizat că dac-aş putea cumva să mă resetez la nivel genetic, simptomele debilităţii s-ar putea rezolva de la sine. M-am trezit urmând calea aceasta după lectura unei cărţi tulburătoare a lui Leonard Horowitz, Virusuri emergente. Bazându-şi afirmaţiile pe cercetări meticuloase, dr. Horowitz demonstrează că vaccinurile sunt cauza principală a unei varietăţi de boli autoimune, printre care şi SIDA. În lucrarea Coduri vindecătoare pentru apocalipsa biologică, în care tema principală este utilizarea sunetului în vindecarea corpului fizic, prin restaurarea integrităţii sale genetice, el descrie semnificaţia războiului rece biologic organizat de instituţiile medicale împotriva unei populaţii ignorante în acest domeniu.

Sunetele speciale pentru restaurarea integrităţii genetice derivă din străvechea scală de solfegii. Această scală primară de 6 note, „pierdută” în mod dubios de Biserica Romană în secolul al XVII-lea, pe timpul papei Ioan, a fost recent redescoperită de dr. Joseph Puleo, după cum a descris-o în Coduri vindecătoare. Aici trebuie să subliniez faptul că toate cele trei activări ale ADN–ului din cadrul metodei regeneticii utilizează scala de solfegii, despre care unii cred că este setul sacru de şase note, cu ajutorul căruia a modelat Creatorul lumea în tot atâtea zile. Metoda potenţării utilizează mai ales nota „mi”, cu frecvenţa de 528 Hz, folosită la repararea unor defecte genetice de unii specialişti de vârf din domeniul biologiei moleculare.

După ce i-am descoperit pe Horowitz şi Puleo, am mai avut norocul să dau peste o altă carte, care m-a ajutat să realizez scopul covârşitor al potenţialului uman: Şarpele cosmic şi originile cunoaşterii, scrisă de antropologul francez, Jeremy Narby. Şarpele cosmic este o explorare a ADN–ului din perspectivă şamanică, și arată modul în care poate fi utilizat sunetul la stimularea unui mecanism genetic de autoregenerare. Intrigat şi suficient de disperat pentru a mă cufunda în acest subiect, am aflat că puterea sunetului de a activa ADN–ul a fost recent demonstrată de grupul lui Gariaev din Rusia. Dr. Peter Gariaev şi echipa lui strălucită de geneticieni şi lingvişti au dovedit că ADN-ul deteriorat poate fi vindecat fără divizarea fizică a genelor, prin simpla lor imersare într-un mediu de unde radio-luminoase, codificate după modelul frecvenţelor limbajului uman. Potrivit cercetărilor lui Gariaev, ADN-ul nu este doar un simplu ansamblu de proteine, deoarece el stochează şi comunică date într-o manieră fără îndoială lingvistică. Echipa sa a descoperit că, din motive practice, alcătuirea codului genetic conţinut de ADN-ul rezidual sau potenţial este similară cu regulile de bază ale limbajelor umane. Pentru a dovedi acest fapt, au fost comparate sintaxele, semantica şi gramatica dintre aceste limbaje şi ADN. S-a descoperit că secvenţele alcaline ale ADN-ului potenţial imită îndeaproape regulile comunicării lingvistice. Acest lucru sugerează că multe limbaje umane nu au apărut aleatoriu, după cum se crede, ci reflectă similarităţile noastre genetice. Completate de revoluţionara descoperire a lui Gregg Braden, anume că numele lui Dumnezeu scris în ebraica veche este alcătuit exact din literele elementelor chimice care alcătuiesc codul ADN - hidrogen, azot, oxigen şi carbon, cercetările lui Gariaev dau odată în plus un suport ştiinţific afirmaţiei biblice că la început a fost CUVÂNTUL!

Gariaev şi colegii săi s-au mai ocupat şi de comportamentul electromagnetic neobişnuit al ADN-ului. Ei au ajuns la concluzia că cromozomii vii funcţionează ca nişte biocomputere holografice, alimentate de propria radiaţie laser a ADN-ului. Echipa lui Gariaev a modulat anumite frecvenţe lingvistice printr-un laser. Cu ajutorul acestei tehnologii de modulare a limbajului codurilor în unde radio-luminoase s-a observat că ele erau capabile nu doar să vindece cromozomii deterioraţi, ci şi să regenereze glandele endocrine la animale, să stimuleze refacerea danturii la oamenii adulţi şi chiar să realizeze cu succes transmutaţii genetice. Uimitor, rezultatele lor erau similare cu cele obţinute de dr. Yu Dzang Kangeng, primul care a folosit energia de torsiune pentru a alcătui o hartă a secvenţelor ADN ale organismelor. Codificând undele radio-luminoase după modelul frecvenţelor limbajelor umane în scopul rescrierii ADN-ului, spre deosebire de manipularea genetică, echipa lui Gariaev a transformat literalmente, în condiţii de laborator, embrioni de broască în embrioni sănătoşi de salamandre. În felul acesta, s-a obţinut o metamorfoză lipsită de efecte secundare, specifice manipulării genelor izolate.

Horowitz ne atenţionează că „natura arbitrară şi riscantă a metodei divizării genelor a fost, din nefericire, ascunsă publicului”. În terapia genetică, cercetătorii nu pot prevedea cu exactitate comportamentul unui anumit cromozom într-o genă modificată, existând riscul mărit de a disturba alte expresii genetice şi funcţii celulare”. Comparaţi cu modificarea organică a expresiilor genetice, care se poate realiza prin simpla aplicare a vibraţiei şi limbajului (sau a sunetului, intenţiei sau cuvintelor) asupra ADN-ului. Experimentul istoric a lui Gariaev în embriogeneză arată imensul impact a ceea ce mulţi numesc „genetica undelor”, un domeniu care, spre deosebire de propaganda şi dogma actuală a biologiei moleculare, are evident un impact mai important asupra originii speciilor decât biochimia. Maeştrii spirituali au insistat mereu asupra „potenţării” prin limbaj a codului nostru genetic, de unde şi efectele vindecătoare ale rugăciunii, hipnozei, afirmaţiilor şi mantrelor. Din fericire, cercetările lui Gariaev au demonstrat pe deplin credibilitatea ştiinţifică a acestor fenomene. Cu cât este mai evoluată conştienţa individuală a vindecătorului, cu atât se reduce nevoia de mijloace mecanice.

Cheia iluminării rezidă în conştienţa umană şi nu în tehnologie. Încrederea într-o forţă exterioară nouă care să ne vindece sau să ne refacă „întregul” reprezintă în cel mai bun caz cedarea puterii personale, iar în cel mai rău caz adorarea unui zeu fals. Într-un articol parţial inspirat de metoda regeneticii intitulat „Regăsirea Sfântului Gral”, psihologii Barry şi Jane Weinhold au vehiculat cu ardoare această idee, scriind despre ceea ce numesc ei „calea tehnologiei”, opusă „căii naturii”: „Noi n-avem nimic contra tehnologiei ca atare şi credem că anumite dispozitive sunt utile pe post de factori declanşatori ai progresului. Tehnologia poate fi de folos numai dacă este creată de minţi conectate la inimi, și nu constituie în sine un instrument propice dezvoltării unei vieţi spirituale autentice. Tehnologia lipsită de conexiuni sufleteşti şi spirituale rămâne doar o cutie care ar putea da pe dinafară la un moment dat”. Dacă tehnologia devine o cale exclusivă, va încuraja dependenţa, deoarece implică nevoia oamenilor de a se baza pe un mijloc tehnic care să le deschidă orizonturile de percepţie. În loc de a da puterea iniţiaţilor angajaţi pe calea întoarcerii la Sursă prin folosirea unor unelte primitive adaptate mediului natural, calea tehnologiei va sfârşi cel mai probabil prin a lua puterea oamenilor şi a le încuraja co-dependenţa spirituală.

Cercetările lui Gariaev relevă implicaţiile mult mai extinse ale puterii nelimitate de vindecare, bazată pe conştienţa genetică umană. Echipa cercetătorilor ruşi a descoperit cum ADN-ul activat prin intermediului undelor poate manipula matricea spaţiului, producând mici găuri de vierme de natură sub-cuantică. Acestea, activate de ADN, ale căror semnături energetice sunt similare celor descoperite în culoarele Einstein-Rosen din vecinătatea găurilor negre, sunt conexiuni create între diferite zone ale multiversului, prin care pot fi transmise informaţiile în afara continuumului spaţio-temporal. Potenţialul ADN, care reglează funcţiile de auto-organizare trans-dimensionale (epigenetice), atrage prin magnetizare aceşti curenţi non-localizaţi de informaţie, iar apoi îi transmite conştienţei noastre. Grazyna Fosar şi Franz Bludorf, autorii unei excelente sinteze asupra descoperirilor lui Gariaev, intitulată Vernetzte Intelligenz (inteligenţă de tip reţea), prezintă procesul de transfer de date numit hipercomunicaţie, arătând că acesta este experimentat adesea sub formă de intuiţie sau inspiraţie.

După Fosar și Bludorf, o dată cu declanşarea hipercomunicaţiei, la nivelul ADN-ului poate fi observat un fenomen extraordinar. Ei au relatat cum Gariaev a iradiat o mostră de ADN cu o rază laser până la apariţia unui model în formă de undă pe ecranul monitorului. După extragerea mostrei ADN, modelul său electromagnetic a rămas intact. Mai multe experiențe de verificare au stabilit că timp de până la 30 de zile forma de undă continua să fie emisă de mostra absentă, menţinându-şi aparent nederanjate câmpurile energetice, care făceau ca lumina să se rotească de la sine în spirale, sub forma dublului helix îndepărtat din camera de păstrare. De atunci, acest fenomen non-localizat de curbare a luminii, datorat energiei de torsiune, a ajuns faimos sub numele de „efectul de ADN fantomă”. S-a emis teoria că undele de torsiune din afara zonei spaţio-temporale continuă să pătrundă prin găurile de vierme, activate chiar şi după îndepărtarea fizică a ADN-ului sursă. Activarea ADN, fie de la distanţă, fie prin altă metodă, poate fi astfel explicată ca transferul ener-genetic de conştienţă creativă universală, sub formă de unde de torsiune, ce stimulează rearanjarea transpozonilor din ADN activ în ADN potenţial. În schimb, ADN-ul potenţial influenţează câmpurile bioenergetice, care la rândul lor vor modifica metabolismul şi replicarea celulelor, înlesnind procesul de vindecare. Acelaşi proces al activării ADN-ului, care încurajează vindecarea prin aducerea de mai multă lumină de torsiune în celule, avansează prin definiţie ideea de iluminare. 

„Majoritatea oamenilor tind să creadă că ADN-ul creează un câmp de energie fantomă, iar acel câmp este cumva doar umbra ADN-ului”, scrie autorul şi cercetătorul ştiinţific David Wilcock, care propune o reinterpretare fascinantă: „Cred că unda este premergătoare ADN-ului. Singura explicaţie logică este aceea că energia ADN-ului fantomă este de fapt creatoarea ADN-ului. De vreme ce s-a arătat că această energie eterică de torsiune a pătruns în toată galaxia, oriunde există materii care dau naştere vieţii, curenţii subtili, spiralaţi de presiune ai acestei energii vor agrega moleculele de ADN în existenţă”.

Pe lângă propriile cercetări, intuiţia m-a condus spre teoria că o combinaţie potrivită de sunete, special acordată la câmpul electromagnetic al corpului, poate atrage un flux de energie de torsiune capabil să elimine toxinele unui vaccin şi trauma de la nivel genetic şi să recalibreze funcţionarea câmpului bioenergetic la o vibraţie mai înaltă. Am ajuns să concep câmpul electromagnetic ca pe un tipar ener-genetic individual care, prin acest proces, poate fi nu doar resetat ca o siguranţă arsă, ci şi transmutat. Am numit această abordare a activării ADN-ului metoda regeneticii, după ce remodelarea potenţării electromagnetice mi-a rezolvat boala cronică şi am început să dezvolt alte activări ADN. Avantajul suplimentar al potenţării este susţinerea iluminării prin iniţierea activării corpului de lumină.


Controlul minții asupra materiei (RO)


marți, 5 aprilie 2016

ADN-ul este influențat de cuvinte și vibrații




ADN-UL ESTE INFLUENŢAT DE CUVINTE ŞI VIBRAŢII

Cercetări ruseşti recente au găsit explicaţia unor fenomene ca intuiţie, clarviziune, autovindecări, vindecări spontane, influenţa mentalului asupra vremii etc. Grazyna Fosar şi Franz Bludorf demonstrează că ADN-ul poate fi influenţat şi reprogramat prin cuvinte, gânduri şi anumite frecvenţe. Aceste descoperiri deschid calea unui nou tip de medicină, în care ADN-ul poate fi reprogramat fără a-l secţiona şi fără a înlocui anumite gene. Chirurgia genetică are deci un concurent redutabil! Se ştie că doar 10% din ADN-ul uman este folosit pentru a fabrica proteine. Doar această mică parte a făcut obiectul cercetărilor occidentale, deja cunoscute şi popularizate. Restul de 90% a fost considerat „material de balast”, adică fără importanţă. Cei doi cercetători ruşi au pornit însă de la ideea că natura nu este niciodată risipitoare. Ei s-au alăturat unor lingvişti şi geneticieni hotărâţi să descopere rolul celei mai mari părţi din adenomul uman. Rezultatele şi concluziile lor sunt extraordinare pentru umanitate!

Cuvintele care vindecă

Graznya Fosar a studiat astrofizica, iar Franz Bludorf matematica şi fizica. Ulterior, ei şi-au extins cercetările în domeniul hipnozei. Cercetările lor se axează în principal pe fizica post-cuantică, geomanţie şi influenţa mediului asupra câmpurilor electromagnetice. Sunt autorii mai multor cărţi de ştiinţă popularizată şi de ştiinţe de graniţă. Rezultatele experimentelor celor doi confirmă faptul că ADN-ul uman nu este doar responsabil de alcătuirea corpului nostru, ci serveşte şi ca depozit de informaţii şi cale de comunicare. Adică un alt fel de Internet. Exact ca Internet-ul, ADN-ul nostru poate distribui informaţie în reţea, poate prelua informaţie din reţea şi poate stabili contacte cu alţi participanţi la reţea. Lingviştii ruşi au descoperit că întregul cod genetic, îndeosebi partea de 90% declarată inutilă de occidentali, respectă aceleaşi reguli folosite în toate limbile umane. Astfel, ei au comparat regulile sintactice (modul în care cuvintele formează fraze şi propoziţii), semantice (sensul cuvintelor) şi cele gramaticale de bază. Ei au descoperit că moleculele alcaline din ADN respectă regulile gramaticale obişnuite folosite în toate limbajele umane. Cu alte cuvinte, limbile nu au apărut la întâmplare, ci sunt rezultatul ADN-ului.

Biofizicianul şi biologul rus Piotr Gariaev şi colegii săi au explorat și comportamentul vibraţional al ADN-ului, adică efectul anumitor frecvenţe asupra acestuia. Concluzia lor este stupefiantă: cromozomii vii funcţionează exact ca şi calculatoarele holografice/solitonice, folosind radiaţie laser generată endogen chiar în interiorul ADN-ului! Cu alte cuvinte, grupul de cercetători a reuşit să moduleze anumite vibraţii pe o rază laser, cu care au influenţat ADN-ul şi informaţia genetică. Şi, din moment ce structura ADN-ului este aceeaşi cu cea a limbajului uman, se pot folosi direct cuvinte şi propoziţii pentru a influenţa ADN-ul, nefiind nevoie de nici o decodificare.

Acest lucru a fost demonstrat experimental! ADN-ul viu (din ţesuturi, nu in vitro) reacţionează prompt la razele laser modulate prin cuvinte şi propoziţii şi chiar şi la unde radio, dacă se folosesc frecvenţele corespunzătoare. În acest fel, se explică ştiinţific de ce afirmaţiile, hipnoza şi gândirea pozitivă pot avea efecte atât de puternice asupra omului. Este deci normal şi natural ca ADN-ul să reacţioneze la limbaj. În timp ce cercetătorii occidentali extrag „chirurgical” anumite gene din lanţul ADN şi le introduc în altă parte pentru a corecta un defect genetic, ruşii lucrează entuziaşti la dispozitive care le permit să influenţeze metabolismul celular prin frecvenţe radio şi luminoase corespunzătoare, şi astfel să repare defecte genetice şi să vindece anumite boli.

Grupul de cercetători al lui Gariaev a reuşit să demonstreze că, folosind această metodă, pot fi reparaţi cromozomii afectaţi de razele X. Mai mult, ei au captat modele informaţionale dintr-un ADN şi le-au transmis altuia, în acest fel reprogramând celulele pentru un alt genom. Au transformat embrioni de broască în embrioni de salamandră, doar prin transmiterea modelului informaţional corespunzător! În acest fel, întreaga informaţie a fost transmisă fără vreun efect secundar de tipul celor întâlnite în practicile occidentale. Aceasta reprezintă una dintre cele mai mari revoluţii în ştiinţa medicală, care va duce cu siguranţă la transformări uluitoare! Rezultatele spectaculoase au fost obţinute doar prin folosirea vibraţiilor şi a limbajului în locul tehnicilor oarecum barbare de chirurgie moleculară. Aceste experimente arată imensul potenţial al geneticii vibraţionale, care are, evident, o mai mare influenţă în formarea organismelor, faţă de procesele biochimice ale secvenţelor alcaline din ADN (partea de doar 10 % din total).

Învăţătorii spirituali şi ezoterici cunosc de mii de ani faptul că corpul uman este programabil prin limbaj, cuvinte şi gând. Acum s-a demonstrat şi explicat ştiinţific acest lucru. Desigur, frecvenţa folosită trebuie să fie cea corespunzătoare. De aceea, nu oricine are întotdeauna succes sau obţine rezultate de aceeaşi anvergură. Omul trebuie să lucreze asupra proceselor interioare şi să obţină o anumită maturitate spirituală pentru a putea stabili o comunicare directă şi conştientă cu ADN-ul. Cercetătorii ruşi lucrează la un dispozitiv care va asigura succesul, cu condiţia folosirii frecvenţei corecte.

Fiecare îşi face propria revoluţie interioară

Un om cu o conştiinţă spirituală înaltă nu are nevoie de niciun fel de dispozitiv! El nu depinde de vreun aparat pentru a-şi reprograma ADN-ul. Fiecare dintre noi putem face asta, iar ştiinţa o confirmă! Cercetătorii ruşi au descoperit că ADN-ul uman creează tipare morfologice în vid şi produce aşa-numitele „găuri de vierme” magnetice. Acestea sunt echivalentele microscopice ale celebrelor „poduri” Einstein-Rosen, care se găsesc în apropierea găurilor negre cosmice şi care fac legătura între două puncte foarte îndepărtate, un fel de scurtătură. Ele sunt ca nişte tuneluri, având capetele în diverse zone din cosmos, prin care informaţia poate fi transmisă în afara legilor spaţiului şi timpului. ADN-ul atrage astfel de informaţii din macrocosmos şi le transmite conştiinţei noastre. Este ca un rezonator multiplu, ca un aparat radio capabil să recepţioneze mai multe posturi diferite, în funcţie de frecvenţa pe care ele emit. Acest proces de hipercomunicare este extrem de eficient în starea de relaxare profundă. Stresul, grijile sau un mental hiperactiv obstrucţionează procesul, iar informaţiile primite sunt distorsionate sau inutile. Natura foloseşte hipercomunicarea de milioane de ani. Dar omul modern cunoaşte doar o mică parte, numită intuiţie.

Un exemplu din natură: în cadrul unui muşuroi de furnici, dacă regina este separată spaţial de colonie, furnicile continuă să construiască muşuroiul conform planului iniţial. Dacă însă regina e omorâtă, întreaga activitate din colonie se opreşte. Nicio furnică nu ştie ce să mai facă. Se pare că regina transmite furnicilor ce şi cum să facă prin intermediul conştiinţei de grup, iar furnicile o ascultă orbeşte, ca şi cum n-ar avea conştiinţă proprie. Omul experimentează acest fel de hipercomunicare atunci când are o intuiţie sau o inspiraţie. Timp de mai multe zeci de luni, un bărbat de 42 de ani visa noaptea că este conectat la un sistem de informaţii de tip CD-ROM. În acest mod, i-au fost transmise cunoştinţe verificabile din diverse domenii, iar el le verifica dimineaţa. O adevărată cascadă de informaţii - ca o enciclopedie! Marea majoritate a lor erau din afara sferei lui de cunoaştere şi atingeau detalii tehnice despre care el nu ştia nimic.

Efectul de ADN fantomă

Hipercomunicarea generează efecte spectaculoase atât în ADN, cât şi în fiinţa umană. Cercetătorii ruşi au iradiat o mostră de ADN cu lumină laser, şi pe ecranul aparatului a apărut modelul de undă care era de aşteptat. Atunci când au scos mostra de ADN, forma undei nu a dispărut, ci a continuat să existe! Mai multe experimente de acest fel au arătat că forma de undă este generată de mostra îndepărtată, al cărei câmp energetic rămâne. Acest efect a fost numit „ADN fantomă”.

„Găuri de vierme” microscopice

Cercetătorii au descoperit că energia din afara spaţiului şi timpului obişnuit continuă să „curgă” prin „găurile de vierme” activate, chiar şi după ce ADN-ul este îndepărtat din experiment. Şi în jurul oamenilor capabili de hipercomunicare s-au detectat câmpuri electromagnetice inexplicabile. Dispozitive electronice ca CD playere pot înceta să funcţioneze timp de câteva ore. Pe măsură ce câmpul electromagnetic dispare, dispozitivele revin la funcţionarea normală. Terapeuţii cunosc aceste efecte de mult timp. Cu cât atmosfera este mai încărcată iar energia mai mare, cu atât şansele ca aparatul de înregistrat să se oprească devin mai mari, iar butonarea aparatului nu-l va repune în funcţiune decât după câteva ore, atunci când energia a dispărut.

În cartea lor, Inteligenţa conectată, Grazyna Gosar şi Franz Bludorf explică aceste fenomene clar şi precis. Ei citează surse care afirmă că în trecut, umanitatea era conectată foarte strâns, la fel ca şi celelalte forme de viaţă, având o conştiinţă de grup şi acţionând ca un organism unitar. Însă, deoarece în timp au experimentat şi conştiinţa individuală, oamenii au uitat aproape total de hipercomunicare.

Conştiinţa de grup superioară

În acest moment, la nivel de umanitate, conştiinţa individuală este relativ stabilă şi se poate crea o nouă formă de conştiinţă de grup, cu adevărat superioară, în care putem avea acces la întreaga informaţie prin intermediul rezonatorului biologic prezent în fiecare celulă din corpul nostru - ADN-ul - fără să fim forţaţi sau manipulaţi de la distanţă în ceea ce priveşte informaţia în sine. Ca şi în internet, ADN-ul nostru poate să-şi transmită propriile informaţii în această vastă reţea care este VIAȚA, poate să primească informaţii din această reţea şi poate chiar să stabilească contacte directe cu alţi participanţi la reţea.

Vindecările miraculoase de la distanţă, telepatia, clarviziunea, pot fi astfel explicate cu uşurinţă şi în mod natural. De exemplu, unele animale de companie cunosc dinainte când se vor întoarce acasă stăpânii lor. Faptul poate fi interpretat prin prisma hipercomunicării şi a conştiinţei de grup. Nicio conştiinţă colectivă nu poate fi folosită la nesfârşit fără o conştiinţă individuală. Altfel, ne-am întoarce la o stare primitivă, în care instinctul de turmă ar putea fi extrem de uşor manipulat.

În acest moment, hipercomunicarea înseamnă ceva cu totul diferit: cercetătorii spun că, dacă oamenii (care dispun de o conştiinţă individuală) îşi vor regăsi accesul la conştiinţa de grup, vor avea puteri de creaţie supraumane, cu care vor putea modela întreaga viaţă de pe planetă. Cert este că umanitatea se îndreaptă spre o astfel de conştiinţa de grup superioară. Se estimează că 50% dintre copiii care se nasc au mari probleme la şcoală. Ei sunt cunoscuţi sub numele de „copii indigo” datorită aurei lor de această culoare, ce indică o înaltă conştiinţă şi o puritate exemplară.

În acelaşi timp, se nasc din ce în ce mai mulţi copii cu puteri de clarviziune (conform cărţii Copiii indigo din China de Paul Dong). Aceşti copii ne învaţă pe noi, adulţii, ce înseamnă conştiinţa de grup superioară, prin exemplul personal. De pildă, de regulă, fenomenele atmosferice nu pot fi influenţate de un singur om, dar de o conştiinţă de grup, da! Nimic nou pentru unele triburi care aduc ploaia prin dansurile lor. Vremea este puternic influenţată de frecvenţele de rezonanţă ale Pământului, aşa-numitele frecvenţe Schumann. Acestea sunt exact aceleaşi frecvenţe produse în creierul nostru, iar atunci când mai mulţi oameni acţionează în sincronicitate, la unison, se formează un efect similar luminii laser, acela de manifestare „în aceeaşi fază”. Aşa se explică în termeni ştiinţifici cum poate fi influenţată vremea!

Cercetătorii conştiinţei de grup au formulat teoria „civilizaţiei de tip I”. O umanitate care a trecut la stadiul conştiinţei de grup superioare nu ar avea nici probleme de mediu şi nici nu ar duce lipsă de energie, pentru că ar avea un control natural şi firesc asupra tuturor energiilor şi proceselor de pe planetă. Aceasta include şi un control asupra eventualelor catastrofe! Iar o „civilizaţie de tip II” ar putea avea control asupra energiilor din întreaga lor galaxie.

Conştiinţa de grup superioară creează ordine

Şi acum, o adevărată bombă: atunci când un număr foarte mare de oameni se concentrează asupra unui scop comun, de pildă un meci de fotbal, Crăciunul sau alte evenimente de anvergură, s-a demonstrat experimental că generatoarele de numere aleatoare încep să ofere numere ordonate. Cu alte cuvinte, o conştiinţă de grup ordonată creează ordine în întreg mediul! Experienţe făcute în universităţi au demonstrat că lumea fizică şi cea mentală sunt conectate şi interdependente! ADN-ul este, practic, un superconductor organic, care funcţionează la temperatura corpului, spre deosebire de super-conductoarele artificiale, care necesită temperaturi foarte joase, între -200 şi -400°C. Superconductoarele sunt capabile să stocheze lumină şi deci informaţie. În acest mod se poate explica cum de ADN-ul poate reţine şi transmite informaţie atât de bine. În ceea ce priveşte aşa-numitele „găuri de vierme” (wormholes) acestea sunt în mod normal foarte instabile şi dispar într-o o fracţiune de secundă. În anumite condiţii însă, găurile de vierme se pot organiza de la sine, formând zone de vid în care, de pildă, gravitatea se poate transforma în electricitate. Astfel de zone sunt ca nişte mingi radiante de gaz ionizat, care dispun de o energie imensă.

Puterea conştiinţei

Există anumite zone în Rusia unde aceste mingi radiante apar foarte des. Ruşii au început programe masive de cercetare, care au dus la câteva concluzii uimitoare. Foarte mulţi oameni cunosc aceste zone de vid sub forma unor mingi strălucitoare, care apar pe cer. Le privesc şi se întreabă ce-ar putea fi. „Odată, am gândit: Salut! Dacă sunteţi OZN-auţi, zburaţi în triunghi. Şi, dintr-o dată, sferele au format un triunghi. Cu altă ocazie, le-am spus să accelereze de la zero la viteza infinită, şi aşa au făcut. Evident, am crezut că sunt OZN-uri. Prietenoase, din moment ce au făcut ce le-am rugat eu, ca să-mi facă pe plac”. Acum, ruşii au aflat că aceste mingi pot fi ghidate prin gând, deoarece s-au detectat frecvenţe foarte joase în jurul lor, similare cu cele produse de creierul nostru. Datorită acestei similitudini, sferele reacţionează la gândurile noastre!

Trebuie să vă avertizez că nu-i o idee prea bună să sari pe una dintre aceste mingi, dacă e aşezată pe sol, pentru că energia pe care o deţine este aşa de mare, încât ar putea să-ți provoace mutaţii genetice. Se ştie de pildă, că mulţi învăţători spirituali produc sfere vizibile de energie atunci când se află în stări adânci de meditaţie, declanşând stări plăcute şi înălţătoare spiritual. Este deja celebru cazului unui învăţător spiritual care medita pe scaunul lui. Când cineva l-a fotografiat, în poză nu s-a văzut decât un nor alb, strălucitor, ca o ceaţă. Pur şi simplu, aceste fenomene trebuie să fie în legătură cu gravitaţia şi antigravitaţia, cu acele găuri de vierme care sunt stabilizate prin gând, şi cu hipercomunicarea, adică legătura cu energii din afara structurii noastre spaţio-temporale obişnuite. Generaţiile anterioare, care au avut astfel de experienţe de contact prin hipercomunicare şi sfere luminoase, le numeau experienţe cu îngeri, deşi se crede că multe din aceste interacţiuni au fost doar transferuri de energie spirituală dinspre sfere înspre om.

Ştiinţa oficială cunoaşte deja zone pe planetă cu anomalii gravitaţionale (ce contribuie la formarea unor astfel de sfere luminoase de vid). Până acum, devierea gravitaţională era de sub 1% din valoarea totală a câmpului. Recent, s-au descoperit alte zone, care au o anomalie gravitaţională de 3-4%. Una dintre acestea este Rocca di Papa, la sud de Roma. Acolo, obiecte de diferite forme, de la sfere până la autobuze (da, nu e o greşeală de tipar), se înalţă spre cer.

Surse:
Vernetzte Intelligenz - Grazyna Fosar și Franz Bludorf, http://www.fosar-bludorf.com/

sâmbătă, 6 februarie 2016

Ceea ce ni se întâmplă este oglinda a ceea ce gândim + VIDEO


CEEA CE NI SE ÎNTÂMPLĂ ESTE OGLINDA A CEEA CE GÂNDIM

Dumitru Constantin Dulcan

Prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan este medic neurolog și psihiatru, autor a numeroase monografii, tratate și lucrări științifice de certă valoare, cu ample deschideri spre domeniile filozofiei științei. Este membru al unor prestigioase societăți științifice naționale și internaționale, autor de brevete de invenții, titular de cursuri universitare, precum și deținătorul a numeroase premii științifice și literare, obținute în țară și în străinătate. Pentru a cunoaște mai bine personalitatea acestui om excepțional, vă atașăm două interviuri, din care sigur veți învăța cum să vă canalizați gândurile și energiile, pentru a rămâneți sănătoși și a vă bucura de viață.

În „Inteligenţa materiei”, prima dvs. carte, aţi demonstrat cu argumente ştiinţifice că, dincolo de lucrurile vizibile, concrete, există un câmp de energie şi lumină, coordonat de o minte inteligentă. Cu alte cuvinte, că nu suntem singuri în univers, că Dumnezeu chiar există. V-a afectat certitudinea aceasta modul în care vă trăiţi viaţa de zi cu zi?

– Odată ce am înţeles că, de fapt, noi ne creăm pro­pria reali­tate, felul în care pri­veam lumea s-a schimbat. Descope­ririle fizi­cii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care face să colap­seze undele de energie şi le trans­formă în parti­cule, adică în materie. A gândi înseamnă a transforma nevăzu­tul în văzut. Gândul e creator, e cea mai pu­ter­nică forţă din uni­vers. Iar Dumnezeu ne-a dat pu­terea ca, din milioanele de reali­tăţi posi­bile, care există în stare latentă, să aducem pe pământ, cu gân­durile noastre, doar una. Pe cea care seamănă cel mai mult cu gândurile noastre.

Vreţi să spuneţi că ceea ce ni se întâmplă este oglinda a ceea ce gândim şi simţim?

– Exact. Pe când făceam cerce­tări pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că celulele au inteligenţa lor. Şi m-am speriat. Celulele reacţionează la gândurile şi sentimentele celui în cauză. S-a făcut şi un experi­ment în Occident, cu un eşantion de ADN recoltat de la un individ şi dus la 1000 de km distanţă, într-un laborator. Persoana în cauză a fost pusă să privească un film frumos, cu ima­gini minunate, care stârneau bucurie. În acelaşi timp, la 1000 de km distanţă, mă­surătorile arătau cum spi­ra­la de ADN se relaxează. Când imaginile au fost schim­bate cu un film de groa­ză, ADN-ul a început brusc să se restrângă, contrac­tân­du-se. Aflând asta, m-a chinuit o întrebare: cum ştie corpul nostru ce e rău şi ce e bine? Dacă organis­mul nostru reacţionează pozitiv la bine şi negativ la rău, nu există decât o singură concluzie: înseamnă că universul întreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. Abia acum vă pot răs­pun­de la prima întrebare. Da, ca să fim fericiţi şi să­nătoşi, nu e nevoie decât să ne construim viaţa după această lege.

Cu alte cuvinte, un stil de viaţă sănătos începe de la a gândi şi a făptui binele?

– Când comit un act contrar acestei legi, îmi creez singur mecanismele biochimice care duc la boală. Cinci minute de mânie sau de suferinţă imobilizează pen­tru 5-6 ore celulele gardian ale sistemului imuni­tar. În acest timp, organismul nostru e lipsit de apă­rare, iar milioanele de celule moarte, viruşi şi bac­terii, circulă libere prin organism, se pot localiza un­deva şi declanşa boala.

Se şi spune în popor că „a murit de inimă rea”. La asta se referă oare?

– Stresul, care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un efect nociv asupra organis­mu­lui, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate favo­riza debutul altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne face rău? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cuşcă s-a pus un miel şi într-o cuşcă alăturată, un lup. Mielul a murit în scurt timp de stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional adu­ce, mai devreme sau mai târziu, boala.

Cu emoţiile nu-i de glumit. Cum ne putem pro­teja?

– Eu am învăţat să le stăpânesc. Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Dacă cineva îmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate într-o zi va înţelege şi el ceea ce înţe­leg eu acum. Să iertăm, fiindcă iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, favo­rabil sănă­tăţii. Sigur că sunt şi suferinţe care nu pot fi evitate. Dar e im­portant să rămânem con­ştienţi că fiecare minut de suferinţă sau stres ia din viaţa ce­lulei noastre.

Statisticile arată că stresul profesional este astăzi una dintre marile surse de boală. Munca în exces ameninţă să ne omoare lent.

– Dacă nu ne putem lua mici vacanţe regulat, să ne luăm mă­car pauze de zece minute la fiecare oră, în care să ne golim mintea şi să respirăm adânc. Putem să ne ridicăm de la birou şi să privim ceva frumos pe fe­reas­tră. Sau, în loc să bem trei cafele cu ochii în computer, să bem un ceai fără să ne gândim la nimic. Să ne bucurăm de gustul şi aroma lui. Cu timpul, înveţi să te relaxezi în orice condiţii. Beduinii, de pildă, se odih­neau mergând pe cămile. Eu scriu şi citesc de dimineaţa până seara. Dar când simt că începe să se aşeze oboseala pe mintea mea, mă opresc şi aplic câte­va tehnici de relaxare.

Ne puteţi da şi nouă un exemplu?

– Toate tehnicile de relaxare se bazează pe respi­raţie. Oboseala vine şi dintr-o lipsă de oxigenare a creierului. Stau câteva minute cu ochii închişi, încerc să-mi reprezint oboseala ca senzaţie la nivelul creie­ru­lui şi apoi, cu fiecare expiraţie, îmi imagi­nez că o elimin. Fiecare îşi poate crea propria lui tehnică. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Mă relaxez, mă concentrez pe starea de bine şi cald, o trec prin inimă şi apoi o trimit acolo unde mă doare. Fac asta de câteva ori şi durerea dispare.

Să-ţi vizualizezi boala pare o condiţie foarte importantă pentru vindecare.

– Bernie Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulţi bolnavi de cancer în ultima fază şi i-a învăţat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-şi ima­gineze că distrug cance­rul din corp cu un foc, cu un animal care-l mă­nâncă, fiecare după cum dorea. După şase luni de zile, 40% dintre ei s-au vindecat. La testele psi­hologice s-a dovedit că cei care s-au vin­decat erau cei optimişti, cei care credeau în Dumne­zeu şi cei care erau calmi. Îndoiala este un ob­stacol în calea oricărui succes şi mai ales a vindecării.

Aţi amintit de Dumnezeu. Credinţa e şi ea parte din ecuaţia stării de bine?

– Rugăciunea e o realitate fizică, e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu însumi asta, de ne­nu­mărate ori, şi am rămas înfiorat văzând că poţi obţine un răspuns. Prin rugăciune, realitatea din jur se transfigurează, aducem la noi lumina din univers. Există cazul celebru al neurochirurgului american Eben Alexander, care la 54 de ani a făcut o meningo­en­cefalită bacteriană gravă. A stat o săptămână în comă, timp în care foarte multe persoane s-au rugat pentru el. După ce şi-a revenit, a spus că în tot timpul cât a fost în comă a văzut în jurul lui siluete umane care păreau să stea în genunchi, şi de la care veneau spre el valuri de energie. Rugăciunile altora l-au vindecat. Dar şi propriile noastre rugăciuni ne ajută. Credinţa mobilizează, în mod cert, întreg sistemul imunitar. Nu spunea Iisus „credinţa ta te-a vindecat”?

Nutriţioniştii pun pe listă o condiţie a să­nă­tăţii: ce, cum şi cât mâncăm. Ţineţi cont de ea?

– Eu respect o regulă care se ştie încă de la Hipo­crat: să mănânci fără să satisfaci complet senzaţia de foame! Adipocitele aşteaptă semnalul că te-ai săturat, ca să-şi extragă din alimente grăsimea. Dacă nu te sa­turi, nu te îngraşi. Studii de ultimă oră arată că lungi­mea telomerilor de la extremităţile cromozomilor, de care depinde durata vieţii, e influenţată favorabil de alimentaţia cu puţine calorii. Mănânc legume, icre de peşte, iaurt, lapte de soia, pe care îl beau dimineaţa cu cereale integrale, mazăre, linte. Mănânc foarte rar carne. Nu beau, nu fumez, nu consum zahăr. Şi am grijă să ţin, din când în când, câte o zi de post, în care beau doar ceaiuri şi las organismul să se refacă. Dar, înainte de orice, am grijă să nu mă aşez niciodată la masă supărat. Masa ar trebui să fie o sărbătoare, să fie prilej de bucurie alături de ceilalţi. Sigur că azi nu ne mai potrivim toţi la masă, dar atunci când pre­pa­răm ceva, s-o facem cu drag. Gândurile gospodinei trec şi-n bucatele pe care le găteşte.

Din ce-aţi spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sunt, de fapt, la îndemână.

– Aşa e. Dumnezeu ne-a dat deja totul. Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos, fără să ne îmbuibăm, să facem mişcare, să ne odihnim corect, să fim optimişti. Să ne cultivăm pasiunile, să ne antrenăm intelectual şi să ne ferim de rutină. Să facem constant schimbări în viaţa noastră. Şi să nu uităm că trebuie să păstrăm în permanenţă un echilibru între energia consumată prin efort şi cea obţinută prin odihnă şi activităţi care ne fortifică. Gândurile rele ne iau din viaţă, bucu­riile ne dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem ne­voie de ea ca de pâinea zilnică. Chiar dacă uneori n-o putem avea decât în imaginație.

Sursa: Formula As

Dumitru Constantin Dulcan - interviu




Avertisment!

Frumoasa Verde” este un blog de cultură generală, care cuprinde teme din toate domeniile vieții. Articolele din domeniul sănătății sunt alcătuite sau preluate cu grijă, din surse considerate de noi respectabile, dar nu se constituie în sfaturi medicale autorizate.